Atitudinile şi convingerile pe care oamenii le capătă în timp ce învaţă şi acţionează au rezonanţă pentru cunoaşterea mecanismului comportamental al individului.
Atitudinea reflectă predispoziţiile învăţate de a reacţiona cu consecvenţă faţă de un obiect într-un mod favorabil sau defavorabil. Ea constituie o punte de legătură între percepţia şi comportamentul manifest, se formează în timp şi de aceea este stabilă, ceea ce face posibilă previzionarea ei. Este posibilă schimbarea, dar procesul este lent şi greoi.
Formarea atitudinilor este în strânsă legătură cu experienţa personală şi socială pe care individul a acumulat-o de la naştere şi în cursul întregii vieţi: în familie, în grădiniţă, în şcoală, la locul de muncă etc.
Procesul formării atitudinilor este complex, în acest scop fiind importante două serii de factori: factori individuali (vârsta, sexul, inteligenţa, stabilitatea şi instabilitatea emotivă, dispoziţiile conative) şi factori sociali (familia, şcoala, organizaţiile sociale şi culturale, politice, condiţiile economice).
În procesul de formare a atitudinii, un rol important îl joacă influenţele de natură culturală şi socială (familie, cultură, imaginea de sine şi a eului ideal, experienţa personală, informaţiile dobândite prin mass-media etc.), de aceea în activitatea de marketing se pot folosi aceste relaţii.
Convingerea este o cunoaştere descriptivă pe care o persoană o are despre ceva. Convingerile conturează în mintea oamenilor imaginea despre un produs, iar oamenii acţionează conform convingerilor. Numai convingerile determinate au rol în luarea deciziei, adică o decizie importantă sau semnificativă în alegerea sau clasificare produselor, o decizie distinctivă (cum
sunt diferenţele percepute între mărci), o decizie frapantă (care iese în relief, în evidenţă în mod deosebit).
Juhasz Monica
juhaszmonica 
Lasă un comentariu